M-a întrebat cineva, zilele trecute: “De ce-i mai dai încă o șansă?”

Pentru că le am. Buzunarele mele sunt pline de șanse! Cine sunt eu să umblu cu ele ticsite de șanse și să nu le folosesc?!

O șansă are o durată mică de supraviețuire. Dacă nu o folosești, ea dispare, se topește. Și, în locul ei, crește o altă șansă pentru același om... sau pentru altul.

Cred că la naștere, fiecare dintre noi primește un săculeț plin de șanse. Le putem folosi pentru noi sau pentru ceilalți. Cu cât dai mai mult, cu atât primești mai mult... Practic, săculețul tău nu e gol niciodată!

O șansă are o durată determinată de supraviețuire și e de unică folosință. Apoi, trebuie să recurgi la altă șansă... și tot așa... Sunt oameni care au nevoie de șanse puține, poate de la un singur om... Ei, cu șansa aceea, reușesc să se întărească, să se echilubreze și să meargă mai departe. Alții au nevoie de mai multe șanse, din mai multe părți, pentru că șansele sunt ca vitaminele: fiecare șansă acoperă o lipsă.